Zilele trecute s-a împlinit o lună de la transferul lui Radu Drăgușin la Tottenham. Cel mai scump jucător român din istorie. 30 de zile care n-au trecut așa cum am fi sperat cu toții, poate nici cum și-ar fi dorit el. Dar ăsta nu poate fi un motiv să-l discredităm când aventura lui încă nici nu a început!
Valul de laude s-a risipit, în stilul nostru caracteristic. În primele trei zile de la realizarea mutării, entuziasmul era dus la cote maxime și de nicăieri parcă mai răsărea cineva să ne povestească ce legătură are și el cu Drăgușin!
Dar, așa cum ne place nouă, obișnuiți în maniera patronilor din Superliga, unde jucătorul care n-a confirmat din prima lună e trecut deja la capitolul pierderi, unii atotștiutori erijează acum în lideri de opinie ca să ne explice că al nostru deja a „sfeclit-o”, într-un limbaj neaoș.
Fie că ne place sau nu, Radu Drăgușin, cu suma calităților și defectelor sale, este de departe cea mai mare speranță pe care o putem emite pentru a avea din nou un reprezentant care să cunoască succesul în elita fotbalului european!
Drumul va avea suișuri și coborâșuri, fotbaliști pentru care totul pare simplu, ca o joacă, precum Jude Bellingham, Kylian Mbappe sau Erling Haaland – raportându-ne la generația actuală – sunt cazuri excepționale, pentru toți ceilalți lucrurile nu pot sta chiar așa.
Chiar și Vinicius Junior, considerat acum printre cei mai buni fotbaliști ai lumii, a avut trei sezoane mediocre spre slabe la Real Madrid, când până și coechipierii săi, în frunte cu Benzema, nu mai credeau în el! După trei ediții întregi pe Bernabeu, avea 14 goluri în 118 meciuri. Sezonul ăsta are deja 12, în condițiile în care a fost și accidentat o bună perioadă. Timpul, dar mai ales răbdarea, le rezolvă pe toate.
Să revenim la subiectul nostru. Am observat zilele trecute o declarație a unui om care a avut un cuvânt de spus în fotbalul românesc. Poate uneori mai mult decât ar fi trebuit, dar asta e o poveste pentru altă dată. Un om care a condus fotbalul românesc vreme de aproape trei decenii. Dumitru Dragomir, un om căruia i se pot reproșa multe, dar nu lipsa de experiență, ne explică de ce a „sfeclit-o” Radu Drăgușin după ce Spurs a primit gol în prelungirile unui meci cu Everton, el fiind introdus în minutul 89. Și fără să greșească! Dar, a sfeclit-o.
L-a tot băgat. Domne, când l-a băgat a luat gol echipa. Bineînțeles că a sfeclit-o. Fără să greșească el. Dar dacă ești în centrul apărării și ia gol echipa e vinovată toată apărarea
În țările civilizate, în general se instalează un sentiment de mândrie atunci când unul de-ai tăi își face treaba peste hotarele țării. Iar Drăgușin a avut o perioadă extraordinară la Genoa, devenise printre cei mai buni din Serie A pe poziția lui. 30 de zile au fost destule pentru ca unii să-și „retragă” susținerea, deși băiatul merită toată aprecierea pentru că a reușit, la doar 21 de ani, ceva ce n-a mai reușit niciun român din a sa generație și nici din cea anterioară.
Nu că ar fi prima dată când i se întâmplă. A mai depășit un moment de cumpănă după perioada Juventus, când împrumuturile la Sampdoria și Salernitana nu au decurs conform așteptărilor. Era chemat la naționala de tineret de către Adi Mutu, mai apoi de Florin Bratu, ca să le fie rezervă lui Pașcanu și Denis Ciobotariu. Dar le-a depășit pe toate, și o poate face și acum.
Nu susțin că Radu Drăgușin este întruchiparea fotbalistului perfect, departe de mine astfel de gânduri. Dar ceea ce cred cu tărie este că băiatul ăsta trebuie susținut de către noi, românii, până în pânzele albe! Dacă noi nu-i vom oferi asta, atunci cine o va face? Criticile pot fi și constructive, dar trebuie să-i acordăm timp și răbdare unui fotbalist care a demonstrat deja că poate la cel mai înalt nivel, în Serie A. Va veni și rândul lui în garnitura lui Postecoglou. Să vedem câți „apropiați” de-ai săi, care la greu dispar, vor răsări din nou atunci.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER